Momentele dramatice ale sportivilor români la Jocurile Olimpice
Cu o zi înainte, Mihaela Cambei a fost la un kilogram de aurul olimpic la haltere, categoria 49 de kilograme, cu un total de 205 kilograme, față de 206 ale chinezoaicei Zhihui Hou. Mâna stângă a Mihaelei se blocase la un moment dat în timpul concursului, când era cu haltera deasupra capului, din cauza unor cârcei la cot, la gât și la unul dintre degete. Românca a ieșit de pe podium țipând de durere!
Ana Maria Bărbosu se bucură pentru medalia de bronz de la sol, în concursul de gimnastică, purtând steagul României la piept, dar în câteva zeci de secunde totul se prăbușește. Arbitrii acceptă contestația americancei Jordan Chiles și o deposedează de medalie pe româncă. Ana rămâne blocată privind spre tabela de afișaj, steagul îi cade la picioare, iar lacrimile încep să-i curgă pe obraji.
Jaqueline Cristian trece dramatic în primul tur la tenis de favorita gazdelor, Caroline Garcia, după ce pierduse primul set, iar în turul II o întâlnește pe multipla campioană germană Angelique Kerber. Românca cedează din nou primul set, dar îl ia pe al doilea, e pe val, așteptăm o nouă revenire senzațională, dar nemțoaica face 3-1 în decisiv. Greu de întors, însă Jaqueline reușește să ajungă la 4-4, iar la 4-5, în ghemul 10, egalează de la 15-40, adică de la două mingi de meci ale adversarei! Hai, Jaq, că se poate, însă Kerber e prea experimentată și încheie partida.
Cătălin Chirilă e campion mondial și european la canoe simplu, în serii vâslește cu un nou record olimpic, pare favorit chiar la medalia de aur, dar în semifinale e învins de vântul care bate din spate, nu reușește să se echilibreze pe final și ratează calificarea în ultimul act.
Săritoarea în lungime Alina Rotaru pierde locul 6, premiat de ANS, la egalitate cu sportiva americană Nichols (ambele au sărit 6.67 m), dar cu o a doua săritură reușită mai slabă cu un centimetru, 6.65 față de 6.66.
Bernadette Szocs, marea speranță de medalie a României la tenis de masă (la dublu mixt, împreună cu Ovidiu Ionescu, la simplu sau cu echipa) ratează toate cele trei probe înainte de lupta propriu-zisă pentru primele trei poziții. Concentrarea a existat, dorința a fost mare, dar poate presiunea pusă pe ea însăși a dus la eșec.
Un alt tânăr de 19 ani, Eduard Ionescu, pierde în turul II la tenis de masă, în proba de simplu masculin, în fața taiwanezului Cheng-Jui Kao, dar victoria lui din turul I rămâne memorabilă, în fața unui sportiv cu 17 ani mai în vârstă, nigerianul Aruna! Acesta din urmă a avut 3-0 la seturi, românul nostru a luat setul 4, iar în setul 5 adversarul a condus cu 10-6, adică a beneficiat de patru mingi de meci. Eduard le-a salvat, a câștigat setul și a făcut 2-3, iar apoi a egalat la 3. Decisivul a fost dramatic, ca și întreg meciul. Eduard s-a distanțat inițial la 8-5, nigerianul a egalat la 10, a avut minge de meci, salvată din nou de tânărul nostru jucător, care a încheiat cu 13-11. O victorie incredibilă, pe care o vezi doar la Jocurile Olimpice.
Naționala de polo pierde toate meciurile de la JO, dar, atenție, este singura națională a României de la toate sporturile de echipă calificată la Paris.
Și exemplele pot continua.
Au încercat, și-au dorit foarte mult, au luptat cu toate forțele lor, dar micile detalii sau poate ghinionul sau poate o zi mai slabă sau poate adversari mai în formă au făcut ca ei să eșueze de data asta.
Declarația Mihaelei Cambei după argintul obținut la haltere e sugestivă atât pentru cei care au luat medalie, cât și pentru cei care au ratat un loc mai bun: „Am ridicat tone, foarte multe tone în fiecare zi, iar pentru această medalie a fost o muncă de doi ani, în care am avut foarte multe răni, foarte multe plânsete, accidentări. Fericirea aia de două-trei secunde de pe podium costă cam atât”.
Eu zic că trebuie să fim mândri de toți cei de mai sus, să-i respectăm pentru marile lor încercări și pentru munca lor și să le dorim succes la următoarele Jocuri!
Source link
