Bineînțeles că există și motive de optimism. Naționala României a câștigat încredere datorită participării la Euro, iar Iordănescu a reușit să formeze un grup unit, subiect de discuție în fotbalul modern. Avem în sfârșit câțiva jucători-cheie în primul 11, care evoluează în campionate importante, precum Man, Mihăilă, Răzvan Marin și Drăgușin. Sunt multe aspecte pozitive în jocul echipei. Mai ales în repriza a doua, jucătorii noștri au ridicat nivelul, probabil și datorită indicațiilor experimentatului Lucescu.
În meciul cu Kosovo, Man și Mihăilă și-au arătat calitățile, ceea ce nu este de mirare având în vedere că au jucat la Milan în Serie A. Răzvan Marin a părut mai sigur pe el, Marius Marin a fost util în recuperare și în destrămarea acțiunilor adverse, iar Drăgușin își stăpânește tot mai bine situația.
Dar, să fim raționali și să nu uităm unde ne situăm. Belgia și Olanda ne-au arătat acest lucru. Acolo este fotbalul, iar noi l-am simțit pe pielea noastră când am jucat împotriva lor. În preliminariile pentru Mondiale vom întâlni cu siguranță astfel de adversari.
Până atunci, este benefic să ne antrenăm cu echipe precum Kosovo sau Lituania. Băieții se pot îmbunătăți și să capete încredere datorită victoriilor pe care sperăm să le obțină.
Noroc că Lucescu știe că drumul până la America este lung. Avem nevoie de constanță, de același entuziasm de la un meci la altul, de jucători lucizi și implicați care vin de pe bancă. Sperăm să vedem și progresul unor tineri precum Sava, Louis Munteanu, Grameni sau Borza.
Și vorbind despre nea Mircea, este impresionant să vezi cum un om de aproape 80 de ani își găsește motivația și energia pentru a duce România acolo unde fotbalul nostru nu a mai ajuns de 36 de ani. Ar fi minunat să își încheie cariera așa cum a început-o: cu o calificare la un turneu final, de data aceasta la Mondiale. Doamne ajută!
Source link