Sven-Göran Eriksson, primul antrenor străin care a fost selecționer al echipei naționale a Angliei și câștigător al mai multor trofee la nivel de club, a murit la 76 de ani. Suedezul dezvăluise în ianuarie 2024 că a fost diagnosticat cu cancer în fază terminală și că mai are “în cel mai bun caz” un an de trăit. Bo Gustavsson, agentul lui Eriksson, a declarat că fostul antrenor al lui Lazio a murit luni dimineață, acasă, înconjurat de familie. Cariera lui Eriksson se întinde pe o perioadă de mai bine de 40 de ani. A început în Suedia, cu Degerfors IF și a preluat ulterior IFK Goteborg. La Goteborg a avut un succes uriaș și a ajuns cu IFK titlul în Suedia și Cupa UEFA în 1982. Aceste trofee l-au propulsat pentru numirea la Benfica Lisabona și a avut și aici succes, câștigând două titluri în Portugalia și calificându-se încă o dată în finala Cupei UEFA, în 1983. A plecat apoi la Roma, apoi la Fiorentina, și s-a reîntors la Benfica în 1989, cu care s-a calificat, din nou, într-o finală europeană în 1990. A revenit în Italia, la Sampdoria, cu care a câștigat o Coppa Italia în 1994, și apoi a preluat Lazio Roma, cu care a câștigat un titlu național în 2000. Era a doua oară când Lazio cucerea titlul în Italia în toată istoria. Renumele său a făcut ca în 2001 Federația Engleză de Fotbal să-l numească selecționer, în ciuda criticilor nenumărate apărute în presa britanică la acel moment. Ca selecționer al Angliei, Eriksson a început cu o victorie cu Spania, 3-0, în februarie 2001, un succes de răsunet, 5-1 cu Germania, tot în septembrie 2001, și o calificare la turneul final al Campionatului Mondial. Până la sfârșitul mandatului, în 2006, a calificat Anglia la trei turnee finale, la unul dintre ele a atins chiar faza sferturilor de finală, chiar dacă presa l-a acuzat mereu că nu a profitat așa cum trebuia de “generația de aur” a britanicilor. Mesajul de adio al fostului antrenor suedez Sven Eriksson, bolnav de cancer în fază terminală: „Să nu vă pară rău, doar zâmbiţi!” “Am avut o viaţă frumoasă. Poate prea frumoasă. Cred că tuturor ne este teamă de ziua în care vom muri, dar viaţa este şi moarte. Sper că, la final, oamenii vor spune: da, a fost un om bun, dar nu toată lumea va spune asta. Sper că vă veţi aminti de mine ca de un om pozitiv care a încercat să facă tot ce a putut. Să nu vă pară rău, doar să zâmbiţi. Mulţumesc pentru tot, antrenorilor, jucătorilor, publicului, a fost fantastic. Aveţi grijă de voi şi de viaţa voastră. Şi trăiţi-o”.
Source link